Salut
Acum cateva zile, am primit o lectie care m-a pus rau de tot pe ganduri si m-a facut sa imi schimb putin viziunea despre anumite aspecte privind obiectele, aparent, banale.
Povesteam cu mama, nu mai stiu subiectul, si mi-a oferit niste cozonac. Eu am refuzat (nefiind iubitor) si i-am zis sa-l arunce, deoarece mai ramasese putin. Ea mi-a spus destul de revoltata/nervoasa, cum sa il arunce? Si pe urma am zis ca e doar un cozonac si cat de greu poate fi sa faci unul. Atunci ea a inceput:
"Fii atent! Intai trebuie sa ari pamantul, sa-l semeni (grau), sa-l ingrijesti. Pe urma trebuie culeasa recolta. Graul obtinut se duce la moara, se macina, se obtina faina, se baga in saci (cei dintre voi care au fost la moara stiu ca bagatul in sac si caratul pana in masina nu este o parte simpla), si se duce la brutarie. Acolo din faina, apa, zahar, drojdie etc. se obtine aluatul. Aluatul trebuie sa stea la dospit. Cand dospeste trebuia luat, cantarit, si primeste forma. Din nou sta la dospit. Dupa aceea se intinde, se puna nuca/cacao/rahat si se mai lasa putin sa dospeasca (da, mult dospit) si se baga la cuptor. De la cuptor trebuie bagat in pungi, in lazi si pe urma asezat pe raft. Acum ai vazut cat de 'usor' este."
In urma acestei explicati am ramas uimit si mi-am dat seama ca orice lucru considerat simplu are un proces foarte greu de realizare si trebuie mai mult apreciat. Ma bucur extrem de mult pentru aceasta lectie!
Atat pentru azi, Pace! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu